A doua zi din “Săptămâna Mai” la Play – FAIL

Aseară, la Cafe’ Teatru Play a avut loc cel de-al doilea eveniment din săptămâna 4-10 Mai. “Săptămâna Mai” este un proiect iniţiat de Asociaţia I.S. Drăgulescu şi constă într-un şir de evenimente şi spectacole la Cafe’ Play şi Club Arcade. Intrarea la aceste evenimente se face pe baza unei donaţii. Suma acestei donaţii este lăsată în voia celor ce vor să participe, aceşti banii fiind strânşi şi donaţi sub formă de burse copiiilor cu nevoi speciale sau celor ce nu-şi pot continua cursurile din diferite motive. O iniţiativă lăudabilă şi un proiect de nota 20. Chiar vreau să îl fecilit pe această cale pe Vlad Drăgulescu pentru idee şi să-i urez multă baftă.

Aseară, totul a început printr-o expoziţie de fotografie, urmând un concert al băieţilor de la MAGAZINUL DE MUZICĂ care au susţinut un spectacol de nota 20. Dar când vine vorba de publicul de la Play (intelectuali, aşa cum îi numeşte Bogdan O.) totul lasă de dorit. Oameni care sunt acolo doar ca să privească de sus şi să arate că ei sunt mari vedete, oameni care nu vin să se bucure de un spectacol ci vin doar să critice cât de prost a cântat x sau ce nu a mers bine. Oameni care nu-şi pot ridica nasul din pământ pentru a saluta deoarece sunt vedete, dar vin să-şi etaleze noile haine şi să-şi bea nelipsita apă plată şi cafeaua. M-a marcat oarecum o chestie aseară. În momentul în care băieţii au încercat să facă un joc cu publicul, în afară de câţiva oameni care chiar apreciau ce se întâmpla acolo, în jurul meu erau numai priviri care parcă spuneau: “Uite mă, venii să mă pună ăsta să cânt! “ Nu înţeleg de ce mai vin astfel de oameni dacă vin doar să critice.

O altă chestie care m-a lăsat un pic cu gura căscată a fost lipsa de interes cu care a fost tratat Vlad în momentul în care a prezentat proiectul. Nimeni nu era atent. Toţi erau cu nasul pe sus…Păcat! O idee aşa măreaţă şi un public aşa dezinteresat nu prea se îmbină într-un mod armonios. Oricum, cu părere de rău spun asta dar nu cred că o să mai calc pe acolo până Sâmbătă la concertul lui Ducu Bertzi şi Mihai Neniţă. Ce rost are să văd atâtea fiţe? Le pot vedea şi la TV!

Urât că se întâmplă astfel de chestii tocmai la un astfel de proiect.

Flori pentru Algernon – Genial!

În această seară la Play s-a jucat în premieră  “FLORI PENTRU ALGERNON” – o producţie a asociaţiei I.S. Drăgulescu având-o ca protagonistă pe IULIA COLAN(sper să nu fac vreo gafă la nume). Un spectacol puţin diferit faţă de cele ce le-am văzut până acum la Play, în această seară fiind lăsate de o parte hohotele de râs pentru aproximativ 40 de minute.

FLORI PENTRU ALGERNON-ne prezintă povestea de viaţă a lui Charllie, o fată de 32 de ani nu prea deschisă la minte. Algernon, “şoarecele special”, pe care iniţial îl ura pentru că putea rezolva labirintul mult mai repede ca ea -are un rol destul de important în viaţa sa, ea ajungând să-l iubească până la un moment dat când constată cu stupoare că acesta este mort…mort într-o poziţie ciudată, alergând parcă în somn!

Înainte de moartea “şoarecelui special”, la un congres de ştiinţă au fost prezentate două experimente: Un şoarece ce ştia să să treacă printr-un labirint fără greşeală, şi…o fată în vârstă de 32 de ani al cărui IQ ajunge în scurt timp de la 70 la 180, datorită unei operaţii pe  creier,  considerându-se departe de cei din jurul ei acum la 180 la fel de departe ca şi cum ar fi fost la 70.

Într-un final, ajunge într-un azil unde singura prietenă îi va fi moartea iar ea va sta precum un copil ce cere mâncare spunând:

“- Papa! Papa!”, iar moartea îi va răspunde bătând-o pe umeri:

“-Nu, papa! Nani!”

În caz că vom ajunge vreodată în acel azil, Charllie ne invită să punem nişte flori la mormântul lui Algernon ce zace într-o cutie de metal…pentru că… aşa e frumos!

A fost o piesă care pe mine m-a marcat, regăsindu-mă extrem de mult în această poveste…

Nu am dat prea multe detalii pentru că aş strica o piesă genială! Vă las să mergeţi să trăiţi şi voi în aceeaşi cameră cu Charllie pentru 30 de minute!

Poate vă întrebaţi de ce s-a îmbrăcat în negru…