Sete de culoare

M-am săturat să sorb în fiecare dimineaţă din cana de cafea mult prea tare pentru cât suportă inima mea şi să mă gândesc la ce tablou voi face azi sau ce idee genială îmi va mai trece prin minte pentru a duce la capăt un tablou început acum ceva vreme, ce acum zace undeva exact ca o cârpă folosită. Lipsit de culoare şi fără vlagă, parcă strigă disperat după ajutor, imporându-mă să-i mai potolesc setea de culoare. Şi eu…şi eu ce fac? Îl  torturez până rămâne fără suflare. În ultimul timp petrec mai multe nopţi la o masă prin urbea asta a noastră decât acasă iar atunci când sunt acasă n-am starea necesară pentru desen. Şi dacă mă apuc să desenez aşa, e ca şi cum ai ridica o casă fără zugrăveală. E urâtă aşa nefinisată. Aşa ar fi şi tablourile astea pictate de dragul de a fi pictate…cred că renunţ la expoziţia pe care vreau s-o fac!