Unde vrem noi

Încercăm să depăşim bariere şi ne găsim de fiecare dată blocaţi în acelaşi bar la aceiaşi masă jegoasă cu aceleaşi corăbii înecate şi cu două sau trei pahare sparte în jurul mesei.

Şi chiar aşa e, din punctul meu de vedere. Nu-s genul de om care să spună că alcool-ul strică şi nu de puţine ori s-a întâmplat să sărim puţin calul când vine vorba de acest lichid. Fie că a fost vorba de un sărbătorit, fie că a fost vorba de o supărare temporară sau alte probleme şi satisfacţii, toate au acelaşi final: masa aia jegoasă din lemn din barul nostru preferat.

Dar, ce ne atrage?

Şi până la urmă, ce ne atrage aici? Dacă stau să mă gândesc, nici priveliştea nu-i prea grozavă: nişte arcade de cărămidă şi nişte ziduri reci ce-ţi inspiră teamă. Mai nou, şi nişte desene d-ale mele ce atârnă de nişte cuie, ce parcă aşteaptă să fie studiate de cineva. Un bar şi-un barman, de multe ori cu o colegă proastă care habar nu are cu ce se mănâncă Rodin, Lautrec, Brâncuşi şi mulţi alţii. (ea! colega!) Dar totodată un loc de întâlnire pentru oameni simpli, pentru noi şi pentru amatorii de muzică bună. Şi cu toate astea…îmi place! Îmi place să stau la masă şi să beau din veşnica-mi bere, urmată de shot-uri de tequilla şi eventual vin. Niciodată popcorn. Îl urăsc. Îmi place să-mi împart vinul sau berea cu vecinul de masă, cunoscut sau nu, venit odată cu mine sau nu…astea-s chestii care contează prea puţin. Îmi place să fiu prieten cu toată lumea şi toată lumea să fie prietenă cu mine.

Nu de puţine ori, drumurile mele şi ale altor prieteni s-au întâlnit aici. Poate fără motiv de multe ori, dar toate au ceva la bază, nu-i aşa? Spuneam în motto-ul de sus că ne propunem să depăşim bariere şi tot aici ajungem…Păi cam aşa e! Indiferent că-i vorba de mine, de tine, x sau y, barul ăsta sau unul din Bucureşti sau Timişoara. Toţi ne propunem să atingem culmi înalte în viaţă şi să facem cât mai multe pentru asta încă de pe acum. Şi când o dăm în bară? Mergem la masa aia jegoasă şi înşirăm sticlele. Aşa „uităm”, ar zice unii! Uităm pe dracu! Singura parte bună este că pentru cele 3-4 ore petrecute acolo te mai detaşezi de lumea de dincolo de uşa de lemn iar berea îţi fute puţin creierii astfel încât să vezi puţin lucrurile altfel şi să auzi muzica mai bine.

„Ciudat mod de a vă distra!”, ar spune unii.

Dar ce preferi? O apă plată cu lămâie într-un bar de fiţe în care tipu’ de la masa de lângă vorbeşte atât de tare despre BMW-ul lui încât tu nu mai poţi purta o conversaţie normală la masa ta? Sau asta e lumea din „high class”! Păi…să ne pişăm pe oamenii din high class, dacă ăsta e modul lor de a se distra! Şi-s mulţi pe care-i cunosc şi au ajuns aşa!

Şi cu barierele ălea ştii cum e? De câte ori ai spus: „Gata! De mâine sunt zilnic la facultate/şcoală!” Şi n-ai ajuns bineînţeles! A fost mai tentantă berea din barul de lângă facultate, bere care ţi-a deschis apetitul pentru mai multe şi într-un final plictisindu-te de locaţia respectivă ai ales un alt drum. Barul următor, unde ai mai turnat câteva beri dacă tot n-ai ajuns la facultate sau la şcoală şi ai mai aprins câteva ţigări, terminând într-un final tot pachetul. Dar asta n-a făcut decât să-ţi sporească şi mai mult setea de bere şi te-ai încumetat să mergi spre următorul bar. Şi tot aşa!

Poate vă întrebaţi unde vreau să bat cu post-ul ăsta

Sunt foarte mulţi oameni obsedaţi de ceea ce se va întâmpla mâine, de ceea ce ar crede lumea dacă i-ar vedea în nu ştiu ce stare, de faptul că n-ar trebui să bea mai mult de 3 beri pe seară pentru să sunt şanse să se ameţească şi aşa mai departe.

Nu zic că-i bine ceea ce tocmai am descris în paragrafele de mai sus şi sunt ferm convins că la un moment dat toate astea se vor opri, dar dacă aşa-ţi spune drăcuşorul de pe umăr…n-are rost să te împotriveşti pentru că într-un final tot la masa aia cu berea în mână vei ajunge.