Dacă pozele-ar vorbi…
” Dacă pozele-ar vorbi, amintirile-ar fi vii,
Am şti iar ce gândeam când eram copiii,
Probabil poza ta din ramă ţi-ar şopti:
-Ştii, nu eşti ce-mi doream să fii! ”
Ombladon – Dacă pozele ar vorbi
Ascultam piesa asta…Dintr-o dată m-a cuprins o stare foarte ciudată şi mi-am adus aminte de copilărie…avansăm treptat în viaţă şi ne dăm în fiecare zi seama că nu am făcut nimic de folos până acum. Nu era mai bine copiii? Nu existau probleme, nu exista concurenţă între oameni, nu existau oameni care să te sape cum te întorci cu spatele…
încearcă să iei o poză de când erai mic, uită-te la ea şi încearcă să îţi aduci aminte ce cum te vedeai atunci în viitor…îţi mai vine să te îneci în alcool? îţi mai vine să fumezi?
de ce? te dezamăgeşti pe tine, nu? chiar nu te visai aşa…cel puţin eu unul nu mă vedeam aşa…nu mă vedeam făcând tot ce fac acum…nu intru în amănunte! mă cunosc mai bine apropiaţii. nu-s deloc mândru de mine…
ştii, mă visam departe…sus…chiar mă visam pilot. avioanele sunt , erau viaţa mea…acum…acum mi-am dat seama că s-au dus la dracu toate visurile şi speranţele mele…s-au înecat în multele pahare de bere din zecile de seri pline de fum, din zecile de baruri prin care am pierdut nopţile dealungul timpului cu zecile de cunoscuţi cu care am umblat…
unde am ajuns? la dracu… îţi îneci amarul în alcool, şi-n fum…criticaţi-mă! am renunţat să îmi mai fac planuri…oricum totul se duce dracu… mi-am făcut planuri şi la ce folos?
renunţ!
şi tu acum? ce zici? nu te-am pus un pic pe gânduri? nu recunoşti? fii sincer cu tine:
mai priveşte o dată poza aia…
Cand eram mic nu credeam niciodata ca o sa ajung in stadiu in care sa fumez un pachet de tigari pe zi,sa ma las 2 ani de liceu si la 21 de ani sa mai am 2 ani pana termin liceul.Patetic daca ma intrebai atunci,nevoit daca ma intrebi acum.Viata nu e niciodata cum ti-o imaginezi cand esti copiil.Nu stii ce sunt greutatile,lipsa de bani si grijile care ti le faci pentru viitor,atunci toti eram dependenti de parintii,care ne ofereau tot ce aveam nevoie,iar not nu stiam sa apreciem asta.Acum ma simt jenat sa cer parintilor bani de tigari sau alte nevoie.
Timpul trece si noi ne izbim de “real life” si nu mai stim unde sa ne impartim sa facem sa supravietuim.
Anyway,un post foarte inspirat din partea ta nene,felicitari.
It can’t be that bad.
frate ai foarte mare dreptate…eram o data la tara si ma uita peste nste poze de canderam mic si mi-am adus aminte ce frumoasa era atunci viata cand te durea in p*** de greutati si ieseam cu prieteni pe afara….acum…acum ma consider un mare ratat, cu toate ca imi merge destul de bine, ajung sa realizez ca viata pe care o are un roman de rand in ziua de azi cat de bine s-ar descurca ii merge foarteprost….asa ca SA NE UITAM CU TOTI LA POZE si sa ne aducem aminte de clipele frumoase ale copilariei si sa uitam de toate rahaturile din ziua de azi si de toti cacanari care ne conduc
cu tot respect pt tint
mah…..sunt niste chestii total diferite …eu asa le vad …….cand eram mic stateam toata ziua afara la fotbal sau la vreunul din multitudinea de jocuri pe care copii din ziua de azi nu le mai practica …..acum sunt fericit cand am zi libera si o petrec cu oameni apropiati la bere …,legat de ce vroiam sa fiu cand voi fi mare ….hmmm …gandirea se schimba …nu am ajuns ce vroiam , dar nici nu stiam atunci de existenta unu job ca unul din ale mele
………e normal sa te uiti la poze , sa spui ” bah ce bine era atunci ” , insa toate perioadele vietii trebuiesc luate ca atare ….asa ca nu mai pierdeti vremea cazand in tristeturi si in melancolii cu ” ce bine era atunci ” ca peste un an, doi ,trei…etc. o sa priviti la pozele facute acum si o sa spuneti acelasi lucru si asta se intampla de obicei cand va este mai greu …….nu stiu cat sens are ce scrisai p-aci insa un lucru e cert : OMUL ESTE PREA PROST PENTRU A SE BUCURA DE MOMENTUL DE FATA IN CARE TRAIESTE !